Mitul 1
Energia verde e scumpă.
Energia verde (biomasă, biocombustibili, biogaz, eolian, fotovoltaic, hidro, geotermal) este cea mai ieftină formă de obținere a energiei pe termen lung. Energia verde este mai ieftină decât cea obținută din cărbune, hidrocarburi sau cea atomică.
Mitul 2
Fără subvenții, energia verde nu poate concura cu energia obținută din surse convenționale.
În realitate lucrurile sunt tocmai invers. Termocentralele și atomocentralele nu pot supraviețui fără subvențiile mascate ale statului. Pagubele imense pe care le produc aceste centrale sunt preluate de bugetul de stat. Spre exemplu, statul nu calculează pierderile imense, pe termen lung pe care le aduce pierderea terenurile fertile, unde astăzi sunt exploatări de cărbune în carieră. Statul suportă de la buget pierderile mineritului, asigurând cărbune ieftin pentru termocentrale.
Uniunea Sovietică nu a introdus în prețul kilowatului costurile ecologizării zonei Cernobâl, de altfel nici nu a terminat de calculat pagubele și nici nu le va termina prea curând dat fiind timpul de înjumătățire al uraniului.
Și japonezii vor avea multe calcule economice de realizat pe termen lung și nici ei, ca mulți alții, nu conștientizează cât costă în realitate energia nucleară. Fără infuzia masivă de bani din bugetul de stat, termocentralele și atomocentralele ar intra în faliment imediat. Energia soarelui, a apei și a vântului sunt energii gratuite și nu presupun existența în spate a unui lanț economic.
Mitul 3
Energia verde nu poate asigura necesarul energetic unui stat.
Fals! Energia verde poate asigura în proporție de 100% necesarul energetic al unui stat. Dacă s-ar face anual investiții, iar în costul kilowatului, plătit de consumator, s-ar introduce toate costurile, pe termen lung, energia verde ar luat locul energie obținute din combustibili fosili în mod natural. Sistemele de transport eficiente, biogazul, biocombustibili, biomasa, energia geotermală și hidrocentralele cu acumulare pot suplini necesarul de energie atunci când nu este soare sau nu bate vântul.
Mitul 4
Hidrocentralele nu produc energie verde.
În funcție de interesele pe care le au diverse companii, există tendița rău-voită de a nu considera marile hidrocentralele drept surse de energie verde. Hidrocentralele cu acumulare au un rol extrem de important în sistemul de energetic. Ele pot acumula energie atunci când este produsă în exces (prin pomparea apei în lacul de acumulare) și pot porni rapid seara, acoperind vârfurile de consum.
Mitul 5
Sistem de transport al energiei nu poate prelua vârfurile de energie produse de sursele verzi.
Rețeaua de transport preia cu precădere energia de la marile termocentrale și de la atomocentrala Cernavodă (sinistră asemănare cu de nume cu Cernobâl). Statul în loc să investească într-o rețea smart grid, extinsă, preferă su subvenționeze masiv industria cărbunelului care aduce pierderi de zeci de ani de zile. De asemenea, statul nu permite producătorilor individuali de energie electrică să livreze și să distribuie energie electrică în sistem, menținând un climat anticoncurențial și ineficient economic.
Contoarele inteligente oferă posibilitatea celor care au panouri fotovoltaice sau eoliene să furnizeze energie electrică în rețea, calculând diferențele între energia absorbită și cea livrată, pe intervale orare. Dacă ar exista această libertate, producătorii individuali ar fi stimulați să investească în producerea de energie electrică și în acumulatori de stocare.
Mitul 6
Eolinele lovesc păsările, hidrocentralele distrug cursurile de apă, iar panourile fotovoltaice umbresc iarba
Cazurile în care păsările se lovesc de palele centralelor sunt destul de rare. Hidrocentralele schimbă un ecosistem cu un altul, lacul de acumulare (artificial) devenind un ecosistem în sine, iar iarba crește și sub panourile fotovoltaice, lumina fiind suficientă.
Mitul 7
Suprafețe mari de teren se pierd prin instalarea de centrale verzi.
Fals! Iarba crește sub centralele eoliene și sub cele fotovoltaice. Vacile pot să pască până la piciorul eolienei, proprietarii de centrale fotovoltaice pot recolta iarba crescută sub panouri. Lacurile de acumulare devin lacuri de agrement și pescuit, fiind pline de viață, întocmai ca un lac natural. Nu de puține ori în aceste lacuri au fost capturați pești gigant.
