In perioada razboiului rece inginerii sovietici au construit o centrala nucleara mobila capabila sa se deplaseze in cele mai indepartate colturi ale Siberiei. Una dintre variantele construite denumita TPP-3 consta intr-un sasiu cu senile derivat dintr-un tanc greu T10 si un mic reactor nuclear complet functional. TPP-3 a intrat in functiune in 1961 iar ideea a fost dezvoltata pana in anii ’80 ajungandu-se la versiunile TPP-7 si TPP-8.
Rusii puneau pe plan secund pericolul iradierii operatorilor sau posibilitatea de a se inregistra accidente care sa contamineze suprafete mari. Eforturile rusilor trebuiau sa ofere Armatei Rosii avantajele energiei electrice aproape nelimitate pe campul de lupta. Dupa incidentul de la Cernobal din 1986 dezvoltarea acestor centrale a fost intrerupta.
