Home » Mediu » Poluarea la sate

Poluarea la sate

Satul românesc a rămas în viziunea colectivă ca acel loc în care omul și natura trăiesc în deplină armonie. Se spune că la sat aerul e curat, apa cristalina iar răcoarea adusă de pădurile din apropiere este ideală în timpul verilor călduroase.

Din păcate lucrurile nu stau chiar așa.

– La sate nu există un sistem de colectare a deșeurilor, așadar se întâlnesc la tot pasul grămezi de gunoaie.

– Țăranii folosesc așa zisele fose septice fără fund sau chiar puțuri în care deversează apele de la baie, bucătărie, toaletă. Pânza de apă freatică devine nepotabilă.

– Unii dintre ei aruncă în fântâni saci cu uree sau îngrâșăminte chimice complexe, iar mai apoi irigă culturile. În felul acesta muncesc mai puțin însă pentru natură e o adevărată crimă.

– Pe câmpuri se utilizează irațional îngrășămintele chimice fără consultarea unui inginer agronom, care să ia analize de sol și să stabilească doza necesară. Azotații se infiltrează în pânza de apă freatică.

– Culturile legumicole sunt stimulate frecvent cu tot felul de substanțe chimice ce se regăsesc în produsele comercializate în piețe. Nimeni nu măsoară nivelul acestor substante în legumele din piață.

– Pădurile din jurul satelor au fost defrișate, s-au defrișat perdele de protecție, zone cu pantă accentuată fapt care a dus la inundații și alunecări de teren.

– Fermele de animale și persoanele particulare aruncă gunoiul de grajd la voia întâmplării. Poate acest lucru nu ar fi tocmai rău, însă bălegarul este amestecat cu alte deșeuri neperisabile ce rămân ani și ani în sol.

– Nu de puține ori tractoarele, automobilele sau alte utilaje agricole sunt spălate în râuri.

– La tratarea gardurilor din lemn se utilizează ulei ars, de asemenea uleiul uzat este deversat la voia întâmplării sau folosit prin gospodărie.

– Inundațiile anuale transportă și depun munți de gunoaie, nimeni nu ia în considerare aceste aspecte iar aruncatul gunoiului la marginea gârlii este o practică tolerată de primarii ce aleargă pentru fiecare vot.

– La țară se pot întâlni frecvent acoperișurile din azbociment, un material cancerign. Sunt copii ce locuiesc în case acoperite cu plăci din azbociment.

– Țăranii se încălzesc de regulă cu sobe, pe lângă lemne și cărbuni fiind arse materiale plastice, PET-uri, cauciuc și alte substanțe inflamabile care, prin ardere, degajă gaze toxice. Lipsa unui sistem de colectare a deșeurilor transformă curțile acestora în veritabile depozite în aer liber. Tot pentru a scăpa de gunoaiele din curte, acestea sunt aruncate în foc. În acest gunoi există resturi vegetale, ambajale, mase plastice și alte materiale care ar trebui reciclate corespunzător.

– Pentru a curața terenurile de vegetația uscată se obișnuieste incendierea miriștilor. Semințele plantelor dăunătoare ard, iar dăunătorii dispar fapt care aduce recolte mai bogate fermierului. Se degajă o cantitate imensă de fum în apropierea localităților iar un întreg ecosistem agricol este pur și simplu carbonizat. Culturile agricole susțin mai multe specii de păsări, șerpi, rozătoare și mamifere, focul fiind un inamic major al acestora.

Etichete: , ,
Postat de in data de 2010/08/10. In categoria Mediu, Social. Puteti urmari acest articol prin RSS 2.0. Puteti lasa un comentariu la acest articol

Leave a Reply