Drumurile și infrastructura – Modificarea geografiei României

Pământul este casa noastră iar condițiile fizico-climatice de aici permit dezvoltarea vieții. Fiecare zonă de pe planetă oferă condiții mai mult sau mai puțin prielnice pentru dezvoltarea popoarelor și a culturilor. Clima, resursele de subsol și barierele geografiei modelează popoare și populații. Schimbarea georgrafiei este unul dintre scopurilor statelor dezvoltate de a-și forma condițiile necesare peste timp pentru prosperitate.
Barierele geografice schimbă nu numai direcția maselor de aer ci și a modului în care se face comerț, a felului în care circulă banii, oamenii și mai ales ideile.
Robert Kaplan, un cunoscut autor american specializat pe regiune Europei de Est (vezi Wiki), spunea în cartea sa „Răzbunarea Geografiei” că harta este cea care ne oferă indicii despre destinele popoarelor precum și despre conflictele viitoare.
Limitându-ne la spațiu Carpato-Danubiano-Pontic ne simplificăm mult sarcina de a face o analiză sumară a condițiilor ce au influențat dezvoltarea României.
În țara noastră munții și Dunărea au reprezentat principalele bariere în mișcarea populațiilor. Aceste bariere ne-au protejat în timpul conflictelor, fiind obstacole de netrecut pentru armate, dar ne-au și izolat, creând economii fracționate și diferențe culturale între noi și alte popoare din regiunea noastră.
Libertatea de circulație a omului nu este doar un concept abstract, al cărui singur scop este să ofere relaxare individului, ci este un principiul fundamental ce pune bazele dezvoltării unui popor. Împreună cu oamenii circulă bunurile lor, banii și mai ales ideile care schimbă economia.
România nu a înțeles niciodată pe deplin importanța înlăturării barierelor geografice ce separă poporul român. Tot timpul au fost trimise în derizoriu ideile de a îndepărta barierele și de a permite oamenilor să circule cât mai ușor, la costuri cât mai mici. Acest lucru se observă atunci când privim către județele României și către modul în care acestea se dezvoltă.

Moldova simte cel mai bine răzbunarea geografiei

Moldova a fost izolată de Transilvania printr-un lanț muntos greu de trecut. Timpul și costurile traversării acestui lanț muntos au descurajat timp de sute de ani atât negustorii cât și oamenii simpli de a se mișca dintr-o parte într-alta. În acest caz, geografia a fost un adevărat zid ce a format diferit două părți ale poporului român. Transilvania a fost mai deschisă față de populațiile occidentale având un comerț neîngrădit cu centrul Europei. Meșterii, negustorii și chiar muncitorii au călătorit din cele mai vechi timpuri aducând cu ei bunuri, tehnologii și idei. Astăzi vedem cu ochiul liber diferențele de dezvoltare economică și socială între Moldova și Transilvania. Oare aceste diferențe nu sunt un produs al geografiei locurilor?
Companiile occidentale investesc astăzi în Transilvania și ocolesc Moldova din simplu motiv că geografia îi dezavantajează, iar noi nu am făcut nimic pentru a schimba acest lucru. Mutarea din loc a munților nu trebuie luată ad litteram, ci trebuie identificate modalitățile prin care putem lega Moldova de drumurile comerciale. Aceste drumuri comerciale, ele însele definite de barierele geografiei au contribuit la formarea târgurilor și mai târziu a orașelor prospere.

Autostrada în Transilvania


Astăzi, România poate să redefinească drumurile comerciale, pe care nu vor mai circula căruțele negustorilor ci TIR-urile acestora. Dacă în Transilvania au fost construite autostrăzi care îmbunătățesc libertatea de mișcare, în Moldova nu s-a construit nimic, lăsând milioane de oameni la mâna geografiei.
Nu numai Moldova a suferit din cauza izolării sale geografice. Și Valahia a fost afectată, însă într-o măsură mai mică. Între Valahia și Transilvania au existat mai multe trecători, ușor de trecut, iar aceste drumuri au fost folosite și de negustorii din Balcani. Pe aceste drumuri comerciale s-au format orașe, de o parte și de alta a trecătorilor, unnele dintre acestea atingând dimensiuni mari pentru regiunea noastră, fiind adevărate puncte de atracție pentru populațiile din jur.
Construcția autostrăzii Pitești-Sibiu ar putea fi un alt caz în care românii înving geografia și aduc prosperitate dintr-o zonă într-alta.
Odată cu avansul tehnologic, barierele geografice au început să fie încet, încet înlăturate. Fluviile care blocau populațiile pe o parte și pe alta a lor au devenit căi de comunicații, adevărate magistrale albastre, cu ajutorul cărora au putut fi transportate mărfurile grele. În ultima decadă transportul fluvial și-a pierdut din importanță, mai ales după extinderea drumurilor de mare viteză. În cazul nostru, Dunărea nu mai este o magistrală albastră ci o barieră pe care o trecem cu greu. În ultimii 100 de ani am reușit să construim șase treceri peste Dunăre, total insuficiente, lăsând regiuni importante fără acces rutier facil. Chiar și în ziua de astăzi, în zona Galați nu există un pod, județul Tulcea și Delta Dunării fiind într-o semi-izolare față de restul țării. A nu se înțelege greșit – izolarea economiei nu înseamnă în mod obligatoriu prezența unor obstacole imposibil de trecut, ci a unor drumuri scump de parcurs, ce fac nefezabil transportul anumitor mărfuri. Foarte multe persoane renunță în a pierde o oră în plus și de a plăti bacul pentru a trecere Dunărea la Galați, preferând să circule doar atunci când are cu adevărat nevoie. Trăind mai mult timp izolați de marile centre urbane, viziunea acestora despre viață se modifică, iar totul se rezumă la satul lor dobrogean și la posibilitățile acestuia. Cei care pleacă, fie pleacă definit în alte state, tocmai din cauza izolării ce aduce sărăcie, fie sunt persoane cu venituri mai mari își pun resursele la bătaie pentru a călători.
Construcția unui pod în zona Brăila-Galați înseamnă în primul rând modificarea geografiei, deschiderea de noi posibilități pentru satele dobrogene și revitalizarea turismului în Delta Dunării, transformând o regiune semi-izolată într-o sursă de venit importantă pentru județul Tulcea.

Barierele politice sunt la fel de periculoase

Nu numai barierele geografiei creează diferențe. Cele de natură politică sunt la fel de periculoase. Românii au simțit acest lucru în perioada comunistă, iar românii din Basarabia, al doilea stat românesc, o simt și astăzi. Dacă Moldova este mai săracă decât Transilvania, Basarabia e chiar mai săracă decât Moldova noastră. În acest caz, peste izolarea geografică s-a suprapus izolarea politică. Rezultatul? Sărăcie cronică și migrarea masivă a populației.
Nu numai basarabenii resimt izolarea politică. Trecerea Dunării pe granița cu Bulgaria este o adevărată aventură. Cursele cu bacul sunt rare și scumpe, iar cele două poduri presupun plata unor taxe și mai departe a unor vignete. Un drum de pe un mal pe altul devine prea scump pentru micul comerciant sau pentru un client ce vizează o ofertă mai bună. Deși ne bucurăm la cei 4 euro pe care îi încasăm la fiecare trecere, pierdem mult mai mult pe termen lung din cauza blocării populațiilor de pe ambele maluri.
Uniunea Europeană a delimitat spațiul Schenghen, simplificând viața locuitorilor din zonele de graniță și nu numai. În Schenghen sunt state care nu fac parte din uniune, însă poziția lor geografică îi leagă de acest club select. Românii trebuie să suporte și acestă barieră politică, semn că în această nouă „Uniune Sovietică” nu toate animalele sunt egale.

Teoria Rimland-urile nu se aplică în cazul nostru

Renumitul profesor american Nicholas John Spykman, autor multor analize de geopolitică și al teoriei Rimland-urilor, spunea că populațiile care au trăit în zone maritime cu țărmuri lungi ce formează multe golfuri cu apă puțin adâncă au fost mai avantajate față de cel care au avut un țărm drept, mai greu de abordat.
În cazul României, țărmul este drept, are o lungime relativ mică, iar Marea Neagră e o mare ce poate fi închisă. Și în acestă zonă, influența Mării Negre nu a fost atât de importantă pe cât ar fi putu să fie. Mai mult, România are acces la mare din anul 1877, lucrările de infrastructură fiind menite să valorifice acest potențial.

Țările mari cheltuiesc sume impresionate pentru a modifica relieful

Modificarea geografiei și stabilirea unor rute comerciale cât mai rapide sunt chestiuni atât de importante încât unele state sunt dispuse să cheltuiască sume imense de bani pentru a-și modifica propria geografie.
Elveția construiește tuneluri pe sub munții Alpi, fiecare tunel având costuri impresionante. În cazul tunelului de bază Gottard costurile au ajuns la 9,560 miliarde de franci elvețieni. Cei 57 de kilometri de tunel dublu au fost construiți în 17 ani. ( Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Gotthard_Base_Tunnel)
Elveția își modifică geografia și permite circulația rapidă a oamenilor între Italia, Franța și Germania. Fără aceste lucrări numeroase și extrem de scumpe, Elveția ar fi o regiune izolată de munți, mult mia săracă decât este astăzi.
Alte țări merg pe proiecte la fel de impresionante, Turcia a construit un tunel pe sub Strâmtoarea Bosfor și un nou pod. China construiește autostrăzi peste mare, iar Norvegia se gândește chiar la construcție unui tunel pe sub munte pentru nave maritime.

Românii își pot modifica propria geografie

România are și avut propriile proiecte ce-i modifică geografia. Canalul Dunăre-Marea Neagră, podurile peste Dunăre și autostrăzile aud o prosperitate nesperată. În anul 1922, regele Carol al doilea a început construcția căii ferate Brașov-Galați. A construit tunelul de la Teliu, cu o lungime de 4,37 kilometri (cel mai lung din țară) și a încercat să lege Transilvania de portul Galați. În acest caz, geografia s-a dovedit mai puternică decât tehnologia anilor 1920, iar cele două regiuni au rămas izolate una de alte.

Podul Anghel Saligny de la Cernavoda
Podul Anghel Saligny de la Cernavoda

Bunicul său, Carol I a finalizat podul Anghel Saligny în anul 1895, schimbând radical soarta Dobrogei depopulate, unde românii erau o mică minoritate.
Din păcate aceste lucrări sunt insuficiente. Avem nevoie de noi poduri peste Dunăre, de autostrăzi prin munți, de tuneluri și nu trebuie să considerăm niciun cost prea mare date fiind avantajele pe care le vor aduce aceste lucrării de infrastructură.

Lasă un răspuns